Aşezăriile comunei Ditrău:
Jolotca
Satul Jo
lotca s-a înfiinţat în urma organizării satelor de la finele secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, pe terenurile de fâneţe folosite pentru creşterea animalelor. Primii coloniști se ocupau cu defrișarea pădurilor şi cu arderea cărbunelui, numele satului derivând din aceste îndeletniciri. Format iniţial din gospodării risipite, satul Jolotca se extinde de-a lungul unei văi. Localitatea situată la 850 metri deasupra nivelului mării se poziţionează în valea pâraielor Jolotca şi Holoşag.
Primii locuitori ai satului denumit anterior Muntele Minei (Bányahegy) sunt amintiţi din anii 1830. Numele cunoscute ale primelor familii din sat sunt: Illyés, Fülöp, Simon, Török, iar ulterior Puskás şi Köllő. De satul Jolotca aparţine şi aşezarea Tilalmoş (Tilalmas) cu aproape 70 de case.
În 1912 exploatarea pădurilor a determinat necesitatea construirii unei linii de cale ferată cu ecartament îngust, care a servit timp de 54 ani la transportul lemnului la fabrica de cherestea de la Hodoşa. Exploatarea minieră, defrişările masive a pădurilor şi creşterea animalelor au creat condiții favorabile pentru a atrage locuitorii din Ditrău. Satul format în anii 1780, în anul 1992 avea un număr de 692 de persoane, iar în anul 2011 număra 613 locuitori.
Electrificarea satului, în anii 1978-1980, a fost un pas important pentru asigurarea stabilităţii populației. Iniţial copiii erau educaţi în case particulare sau în case de cultură, întrucât satul beneficiază de o clădirea a şcolii abia din anul 1959. Viaţa religioasă era exercitată sub filiala comunei Ditrău, obiceiurile creştine desfăşurându-se în case particulare. La începutul anilor 1900 satul avea deja o clopotniţă. Capela construită în 1925 era folosită atât în scopuri educaţionale cât şi religioase. De-a lungul timpului a fost construită şi o parohie, care funcţionează separat din anul 1970, urmând ca în 1973 să fie construită o nouă biserică în locul celei vechi.
Dintre reprezentanţii medicinii populare şi naturiste îi amintim pe Siklódi Rozália, urmată de Puskás Mária şi ulterior de Csibi Imre.
Orotva Hivatalos Weboldala: http://www.orotva.ro/
Ţengheler
Ţengheler s-a format de asemenea după redistribuirea terenurilor din zona Ditrău. Locuitorii erau crescători de animale, tăietori de lemne şi căruţaşi. Casele localităţii sunt amplasate risipit, de la vârful Ţelgheler până în locul numit Lükkenő. Școală elementară din sat era frecventată de circa 30 de copii în anii 1930. Ultimii locuitori au părăsit aşezarea la finele anilor 1960, mutându-se parțial în Ditrău dar şi în alte localităţi. Numele original al satului actualmente părăsit era Szent Gellért (Sfântu Gellert), ulterior dialectul transformând denumirea în Cengellér (Ţengheler).
